miercuri, 27 februarie 2008

OAMENI DE SEAMA AI BROSTENIULUI

Petru Gheorghiasa (1878-1944)
Intre putinii invatatori din tara noastra, care au desfasurat o activitate deosebit de bogata sub raportul didactic, cultural, social si economic este Petru Gheorghiasa. S-a nascut in satul Cotargasi din comuna Brosteni, judetul Suceava, la 13 iunie 1878. Avand inclinatii pentru invatatura, parintii l-au inscris la scoala primara din Brosteni, pe care a urmat-o intre anii 1888-1893. In anul 1893 s-a prezentat la concursul de la Scoala normala din Iasi, unde a reusit printre primii. A urmat cursurile acestei scoli intre anii 1893-1898, facand parte din aceiasi serie cu Neculai Stoleriu si Neculai Vasiliu. Dupa absolvirea scolii normale este numit invatator la Scoala primara din Cotargasi, unde a functionat pana in 1908, cand este transferat la Scolala primara din Brosteni. Tot in acest an a fost numit revizor scolar al judetului Suceava, activand in aceasta calitate pana in toamna anului 1910, cand s-a transferat la Scoala primara din Pipirig, judetul Neamt. Functioneaza aici pana in 1914, dupa care trece in invatamantul urban, numit fiind la Scoala nr. 1 de baieti din Targu Neamt, iar apoi in 1916 s-a transferat la Scoala nr. 1 de baieti Piatra Neamt. In 1922 este numit revizor scolar al judetului Neamt, in 1926 este inaintat inspector al activitatilor extra-scolare din judetele Neamt si Baia iar in 1927 si a judetului Campulung din Bucovina, calitate in care functioneaza pana in 1930. In timpul cat a fost revizor si inspector scolar in judetul Neamt s-au ridicat din temelie 14 localuri de scoala dupa a sa staruinta. Petru Gheorghiasa a inaugurat o epoca noua in controlul scolilor, vizita sa fiind dorita si asteptata de catre invatatori ca o zi de sarbatoare, caci revizorul si inspectorul Gheorghiasa era un prieten si un sprijinitor al invatatorilor in munca lor scolara si extrascolara. Una din cele mai mari infaptuiri pentru ajutorul invatatorilor, legata de amintirea neuitatului invatator Petru Gheorghiasa este infiintarea bancilor invatatoresti, pe judete, in toata tara. Cea dintai banca a invatatorilor s-a infiintat chiar in judetul Neamt. Prin cultura pedagogica ce si-a insusit-o, Petru Gheorghiasa devenise o autoritate in toate problemele de invatamant si organizare scolara. Cunostintele sale pedagogice se pot vedea si din publicarea manualelor didactice, avand intocmite si aprobate carti de citire si gramatica pentru cursul primar de la clasa I pana la clasa a VII-a. In publicistica s-a distins, prin publicarea, la diferite reviste profesionale si de folclor: "Revista Asociatiei invatatorilor", "Almanahul Invatatorilor", "Vremea noua", "Sezatoarea", "Ion Creanga", s.a. A facut parte ca fondator impreuna cu Neculai Stoleriu, din cercul "Desteptarea Satenilor" si a colaborat tot timpul la "Vestitorul Satelor". Impreuna cu N. Stoleriu a scos in mod regulat de la 1904-1916 "Calendarul Satenilor", iar de la 1919 pana in 1940 a continuat sa-l scoata tot anul cu sprijinul cercului "Desteptarea Satenilor" si a conducatorilor sai. A alcatuit "Monografia scoalelor si bisericilor de pe mosia regala Brosteni", apoi un numar de carticele pentru popor cum ar fi: "Cantece de ste si uraturi", "Patima betiei", "Portul si cantecul romanesc", "Datini si obiceiuri", "Cum sa ne crestem copiii". Ultima sa lucrare este "Carte de omagiu pentru Nicolae Stoleriu", o lucrare cu adevarat pedagogica, o carte de indrumare pentru tinerii invatatori. Dupa o activitate de 32 de ani in invatamant din care 24 la catedra si 8 ani in controlul invatamantului ca revizor si inspector scolar, moare in refugiu la Portaresti-Giurghita, judetul Dolj, 18 noiembrie 1944, in varsta de 66 de ani. Acest articol a fost copiat din Monografia Brosteniului, lucrare realizata de prof. Vasile Candrea Editura Ankarom IASI-1995

luni, 25 februarie 2008

OAMENI DE SEAMA AI BROSTENIULUI

Leon Mrejeru (1879-1945)
Este unul din marii invatatori ai tarii.Nascut la 10 februarie 1879 in satul Cotargasi, comuna Brosteni, jud.Suceava, a urmat scoala primara cu sase clase la Brosteni cu Mihai Lupescu. A urmat doua clase la Gimanaziul din Falticeni, unde a avut colegi pe Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav.Prietenia si stima reciproca dintre M. Sadoveanu si L.Mrejeru a durat toata viata. Influentat de dascalul sau, M.Lupescu, Leon Mrejeru a tinut sa ajunga invatator.In 1894 este admis la Scoala Normala "Vasile Lupu", unde a fost un elev eminent, apreciat de directorul Ioan Mitru.La examenul de capacitate, tinut la Bucuresti in fata unei singure comisii a reusit cu media 9,34, fiind clasificat primul din 154 candidati. Dupa absolvire a fost numit invatator in satul Crucea, comuna Brosteni, jud.Suceava, la data de 1 septembrie 1899.A preferat un sat din locurile natale. A functionat la mai multe scoli din judet si din tara, iar in final s-a stabilit la Piatra Neamt la Scoala primara de baieti nr.2, unde a functionat pana la iesirea la pensie, in 1936. In timpul carierei a ocupat mai multe locuri de raspundere:revizor scolar clasa a II-a in jud. Neamt, revizor scolar clasa a I si organizatorul scolii romanesti din Silistra (1914-1916), propagandist cultural in Basarabia. A indeplinit functia de inspector scolar pentru Ardeal si Bucovina, membru in Consiliul general de instructie(1925-1930; 1932-1935), deputat in Parlament(1919-1920; 1922-1926; 1927-1928) si Prefect al judetului Neamt(1933-1937) In 1912 Leon Mrejeru era deja un invatator cunoscut in judet si in tara.In 1911, la sarbatorirea lui Spiru Haret, cuvantul din partea invatatorilor din Romania el l-a rostit. In 1912, invatatorii nemteni in frunte cu P.Gheorghiasa si C.Stan, au intreprin o actiune prin care taranii sa aiba deputatul lorla Colegiul al III-leapropus si ales de ei si nu impus de sus. Dupa razboiul balcanic din 1913, in urma pacii de la Bucuresti, cele doua judete din Cadrilater au revenit Romaniei. Ministerul instructiuni a hotarat ca in aceste judete sa trimita ca inspectori scolari doi dintre cei mai buni invatatori din tara. Unul a fost Leon Mrejeru numit revizor clasa I in judetul Dorostor. Aici a functionat pana la 15 august 1916 can Romania intrand in razboi, Leon Mrejeru a fost incorporat si trimis pe front, unde ca si in viata sociala a fost in primele randuri. A participat la peste 20 de lupte in diferite localitati, iar pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinele "Sf.Ana", "Coroana Romaniei", "Steaua Romaniei" si inaintat la gradul de capitan. Ca deputat si prefect a avut atentia indreptata tot timpul spre scoala. Datorita lui s-au cladit in judetul Neamt, peste 100 de scoli primare, s-a infiintat la Piatra Neamt un liceu de fete si s-a construit un local pentru acest liceu, s-a adaugat un etaj la cladirea liceului de baieti din Piatra Neamt. Leon Mrejeru este dupa dr.Constantin Angelescu cel mai mare constructor de scoli din Romania interbelica. Leon Mrejeru s-a remarcat si in publicistica. Inca de cand era elev la Scoala Normala "Vasile Lupu" a inceput sa publice cronici culturale si chiar articole, iar dupa absolvire, il gasim prezent in multe reviste: "Sezatoarea", "Ion Creanga", "Invatamantul primar", "Convorbiri literare", "Albina", s.a. Cand prezentat cererea de demisie din invatamant, pentru a iesi la pensie, dr.C. Angelescu a insistat sa continue munca in invatamant.Leon Mrejeru n-a cedat acestor insistente. In rezolutia pusa pe cerere ministrul a scris: ".....cu cea mai mare parere de rau Ministrul Culturii Nationale accepta aceasta demisi pe data de 1 septembrie 1936 si regreta din suflet ca un dascal cu asa mari calitati si care a adus atat de insemnate servicii scoalei si culturii nationale paraseste invatamantul" A murit in ziua de 14 mai 1945 la Mizil pe cand se intorcea din refugiu. Invatatorii din partea Mizilului l-au inmormantat cu toate onorurile, iar in 1968 osemintele i-au fost stramutate la Piatra Neamt unde a pus cea mai mare parte din suflet in munca sa. Acest articol a fost copiat din Monografia Brosteniului, lucrare realizata de Prof. Vasile Candrea Editura Ankarom IASI-1995

miercuri, 20 februarie 2008

OAMENI DE SEAMA AI BROSTENIULUI

Mihai Lupescu
(1861-1922)
Face parte din acele generatii de invatatori, patrunsi de ideile generoase ale revolutionarilor pasoptisti ce-si insusira crezul marelui Balcescu:"Sa luminam poporul, daca voim sa fim liberi." Nascut in 1861, in Spatarestii lui Millo, dupa ce termina scoala din satul sau natal, urmeaza cursurile Gimanaziului din Falticeni, fiind coleg cu Artur Gorovei, care relata despre el:"fiu de vaduva saraca, se ducea pe jos in fiecare dimineata si vara si iarna, cu o bucata de mamaliga in traista, hrana de pranz, iar seara se intorcea acasa". In clasa a IV-a, impreuna cu Artur Gorovei isi incearca darul scrisului, scotand o gazeta ca raspuns la atacul lui Gorovei, ce scosese gazeta "Tantarul"prin care ironiza, atat pe edilii orasului cat si pe colegi, prin epigrame si tepi cu adresa sau fara adresa."Numai unul singur dintre colegi -scria A.Gorovei- s-a incumetat sa-mi tina piept.Mihai Lupescu care raspunde la atacurile mele prin o gazeta a lui...intr-un singur exemplar, caci nu avea nici hartia de prisos, si nici timp de pierdut". La terminarea gimnaziului, Mihai Lupescu, apuca drumul Iasilor, la Scoala Normala "Vasile Lupu".Absolvind scoala, isi ajunge idealul:in 1884 este numit invatator la Brosteni, continuatorul stradaniilor lui Nanu, dascalul lui Ion Creanga.duce cu el focul nestins de a lumina plutasii de pe Bistrita, dar si pe acela de a continua traditia iubirii folclorului, ce incepuse sa-si faca fagas in sufletul celor de la "Vasile Lupu" inca de pe vremea cand era director si profesor Titu Maiorescu. Pentru luminarea plutasilor de pe Bistrita infiinteaza inca din anul 1898, obiblioteca sateasca iar peste cativa ani pune bazele cercului conferentiar "Bistrita". La Brosteni, Mihai Lupescu a functionat din 1894 si pana in 1898 cand este mutat la directia Orfelinatului Agricol ce ia fiinta la Zorleni, langa Barlad.Prin stradania lui s-a construit in 1892 noul local de scoala. Dupa o despartire de cativa ani de fostul sau coleg de gimnaziu, Artur Gorovei, imprejurarile fac sa se reintalneasca din nou, impreuna, la Brosteni, unul invatator, celalalt magistrat; "Cu Lupescu ma intalneam aproape in fiecare zi, necajit si el ca si mine.Scoala, o casa taraneasca, veche si friguroasa, avea numai doua odaite intunecoase cu feresti mici si cu tavan jos.acolo trebuia sa se chinuie si cu traiul si cu clasele, ingramadite in aceeasi chichineata, o adevarata viata de martir.Si cu toate acestea ii ramamsese in suflet, neatins, focul ce mistuie numai pe cei alesi.Cu el am pus la cale "Sezatoarea", prima revista de folclor din tara noastra". Strang in jurul lor pe invatatorii din cercul cultural "Bistrita"si la 1 martie 1892 apare primul numar al revistei "fara nici o subventie si fara nici un ajutor de la nimeni..., contribuind baneste fiecare cu cat ne-au lasat puterile". Cat a functionat la Brosteni, Mihai Lupescu si-a jerfit tot timpul liber si deseori o parte din micul sau salariu revistei "Sezatoarea", pe care o iubea ca pe o fiinta scumpa. Tot ce scria Mihai Lupescu in aceasta revista era nou si bine ticluit.Si a scris de toate:medicina populara umana si veterinara, superstiitii, strigate de joc,descantece bucataria taranului,traditii, povestiri, cantece, povesti, glume, pacalituri, cimilituri, e.t.c. Desi a scris mult folclor, incepand cu "Poieziiile populare"publicate in "Contemporanul", apoi in "Sezatoarea","Ion Creanga" si alte reviste, insumand mii de pagini, nu si-a publicat munca in volume, decat intr-o foarte mica masura. Moare pe neasteptate, dupa ce iesise la pensie la 17 august 1922, la spitalul Sf.Spiridon din Iasi, odihnindu-se pe veci la cimitirul "Eternitatea" din Iasi. Acest articol este copiat din Monografia Brosteniului, lucrare realizata de catre Prof. Vasile Candrea Editura Ankarom IASI-1995

marți, 19 februarie 2008

OAMENI DE SEAMA AI BROSTENIULUI

Aceasta este prima insemnare dedicata unor personalitati ce au Brosteniul ca loc de origine sau care si-au legat viata si activitatea profesionala de aceste meleaguri.
Gheorghe Teodorescu Kirileanu  
Născut în satul Holda-Broşteni de pe Valea Bistriţei aurii sau moldoveneşti la 13 martie 1872, Gheorghe Teodorescu-Kirileanu a fost unul dintre străluciţii absolvenţi ai Şcolii Normale "Vasile Lupu" (1891), precum şi ai Facultăţii de Drept din Iaşi (1900). Pe linie spirituală, era urmaşul bunicului dinspre mama (preotul Teodor Ioanovici sau "Popa Todica"), cel care l-a şi înfiat în 1879, cand a rămas orfan de mamă, la naşterea fratelui, Simion. Aşa se explică şi numele de "Teodorescu", după cum ortografierea cu "K" a celuilalt nume de familie - Chirileanu - se datorează pasiunii cărturarului pentru cercetarea documentelor vechi româneşti. În trei imprejurări, care i-au marcat hotărâtor firul vieţii şi cariera, a fost remarcat şi apoi susţinut de Titu Maiorescu: * în decembrie 1899, când, la comemorarea a zece ani de la moartea lui Ion Creangă, student fiind încă, a publicat în revista de folclor "Şezătoarea" un articol despre condamnabila risipire a multor manuscrise ale marelui povestitor; * în toamna lui 1900, când, deşi tocmai fusese numit în magistratură la Iaşi, a solicitat ministrului de justiţie (Titu Maiorescu) să fie transferat la Judecătoria din Broşteni, pentru a lucra în mijlocul şi spre folosul consătenilor săi; * în decembrie 1902, când, făcând o aspră critică ediţiei de "Scrieri" ale lui Ion Creangă, cu multe erori realizată de St. O. Iosif şi Ilarie Chendi, arăta că "opera lui Creangă trebuie lăsată cu totul neştirbită şi nestropşită, icoana credincioasă mediului din care a răsărit", fapt ce l-a determinat pe Maiorescu să-l îndemne a deveni el cel mai bun editor al genialului humuleştean. Rămas, datorită unor restructurări cu iz politic, mai întâi fără postul de judecător (apr. 1901) şi apoi fără cel de inspector comunal (apr. 1905), G.T. Kirileanu culege material pentru o monografie a Broştenilor, pe care o avea pregătită de tipar din vara anului 1905. Editată în 1906, va fi apreciată prompt de N. Iorga: "Dacă vei lua în mână Descrierea moşiei regale Broşteni, judeţul Suceava, de dl. Gh.T. Kirileanu, nu se poate să n-o ceteşti până la sfârşit. Sînt acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea nouă, elemente de limbă, de cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută." (Neamul Românesc, An I, 1906, nr. 52, p. 861). Temeinica ştiinţă de carte, probitatea caracterului, calitatea şi tenacitatea demersurilor sale culturale îi făcuseră un bun renume la Broşteni şi la Iaşi încă din anii de studii: reputatul filolog Al. Philippide îl supranumise "rara avis", iar Louis Basset, secretarul particular al Regelui Carol I, nu ezitase să-l considere "une perle noire". Apare firească în aceste condiţii - corelate şi cu pierderea repetată a locurilor sale de muncă în Broşteni - oferta ce i s-a făcut din partea Casei Regale. Invitat mai întâi să coordoneze editarea monografiilor moşiilor regale cu prilejul aniversării celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I (1866-1906), lui Kirileanu i se propune apoi să lucreze în serviciul Casei Regale din Bucureşti. A primit la început răspunderea rezolvării corespondenţei în limba română şi a petiţiilor adresate suveranilor, iar pe urmă şi funcţia de bibliotecar al Palatului Regal, pe care o va îndeplini mai bine de două decenii (1909-1930). A fost toată viaţa un neobosit cercetător al trecutului nostru cultural şi istoric, un discret şi generos cărturar, mereu apreciat pentru temeinicia gândirii, pentru omenia şi modestia cu care s-a devotat tuturor faptelor de bine. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu, un pasionat cercetător al folclorului şi un constant susţinător al iniţiativelor culturale, în întreg spaţiul românesc. Ca o recunoaştere a acestor calităţi, a fost şi numirea în funcţia de secretar general al Fundaţiei "Ferdinand I", înfiinţată de suveranul României în ultimii ani de viaţă, urmând şi sfatul lui G. T. Kirileanu. O corespondenţă extrem de bogată (circa 17.000 de scrisori) ilustrează aria relaţiilor şi preocupărilor lui, în mijlocul cărora s-au aflat personalităţi din cele mai diverse, de la Titu Maiorescu, N. Iorga şi Marta Bibescu la I. Simionescu, S. Mehedinţi şi Constantin C. Giurescu, de la regii Carol I şi Ferdinand I la Barbu Stirbey, Dimitrie Gusti şi Ion I. C. Bratianu, de la I. Al. Brătescu-Voineşti, Gr. Antipa şi Octav Băncilă la V. Bogrea, Sextil Puşcariu, George Vâlsan şi Al. Rosetti, ori de la Jean Boutiere, Marcel Godet şi Andrei Veress, la H. Tiktin, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Dan Simonescu şi foarte mulţi alţii... A revenit pe meleagul natal, stabilindu-se din 1935 la Piatra-Neamţ, unde a construit o casă pe str. Ştefan cel Mare nr 25 (astăzi - nr. 27), atât pentru el şi cele 30.000 de volume ale bibliotecii sale, cât şi pentru văduva şi cei 4 copii ai fratelui său Simion, pe care i-a şi susţinut material în efectuarea studiilor. S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 1960, nu mai înainte de a dona oraşului - la 24 februarie 1956 - inestimabila sa bibliotecă, ce cuprinde numeroase titluri şi volume de mare interes documentar. Între acestea, importante valori bibliofile, precum cele 240 de cărţi vechi româneşti (începând cu Cazania lui Varlaam, 1643), cele 51 de cărţi vechi străine (începând cu Turcici Imperii Status şi Respublica Moscoviae et Urbes, Amsterdam, 1630), cele 5 volume din preţioasa colecţie a ziarului Timpul din anii 1877, 1878 şi 1881-1883, deci din perioada în care Eminescu a fost - alături de Slavici şi Caragiale - redactor al celebrului cotidian. La fel de preţioase sunt şi numeroasele volume cu dedicaţii, însemnări sau autografe ale unor ilustre personalităţi, precum B. P. Haşdeu, Alecsandri, Creangă, Ion Bianu, Macedonski, Vâlsan, Marta Bibescu, Regina Maria, Iorga, Gr. Antipa, Simion Mehedinţi şi mulţi alţii... G.T. Kirileanu este membru de onoare al Academiei Române şi cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ. Biblioteca Judeţeană Neamţ îi poartă numele de la 13 martie 1992.


Acest articol a fost preluat din site-ul Bibliotecii judetene "G.T.Kirileanu" Neamt.

sâmbătă, 2 februarie 2008

IARNA PE NEAGRA 2

Va prezint un filmulet realizat de TUDOR IFTIMUT la inceputul anului 2008.Acest film va prezinta frumusetea iernii pe raul Neagra.

Acest film se afla postat pe Blogul lui TUDOR IFTIMUT.(http://valeabistritei.blogspot.com)

 
Design by Free WordPress Themes