joi, 17 aprilie 2008

UN MAIL DE PUS LA INIMA

Dupa o zi de lucru ajung acasa.Nu a fost o zi ca oricare alta.Azi am plecat, pe la ora 14, pana la Botosani sa aduc, impreuna cu un prieten,niste peste proaspat, caci peste cateva zile e Duminica Floriilor.Am ajuns foarte tarziu acasa.Am deschis calculatorul si asa cum fac deobicei mi-am verificat corespondenta.Am gasit un comentariu la PROHODUL DOMNULUI (audio).Dupa ce am citit acest comentariu am ramas pe ganduri.Acum e ora 2:14, iar la ora 4:30 trebuie sa plec la Suceava dupa marfa, dar totusi vreau sa va public acest comentariu caci merita citit.Nu stiu in ce masura este creatia originala a celui ce l-a trimis , dar am vrut sa-l public acum.....este descrierea generatiei anilor 60-80, ai secolului trecut.Am fost bulversat.Cat de simplu si de natural a crescut aceasta generatie si cum cresc cei de azi....... Acest comentariu a fost trimis de catre Sorin Aflori, care se afla, la fel ca multi altii din Brosteni, in Italia. Pe aceasta cale tin sa-i multumesc lui Sorin ca este unul din vizitatorii acestui site si vreau sa-l rog sa-i informeze si pe alti concetateni de-ai nostri, aflati in Italia, de existenta acestui site. ACESTA ESTE COMENTARIUL: Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia noastra... Nascuti intre 67 si 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred cei in varsta, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario si primii care am vazut desene animate color. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere. Nu am fost ultimii "Soimi ai Patriei" (cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic) dar am fost ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam "misto" si "fain" in loc de "cool", "marfa', "beton", "mortal" sau "supertare". Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce s-a certat Mila cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, "MZK a-nceput cu Backstreet Boys, kre nici nu mai sunt kul acum, man!" Am citit "Licurici", "Pif" (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10 000 de mailuri "de dulce". Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! Iar daca ai (cel putin!) lacrimi in coltul ochilor, felicitari! Le meriti din plin, prietene din generatia noastra..

 
Design by Free WordPress Themes