23 apr. 2011

Pastorală la Învierea Domnului 2011

„Dragostea de Dumnezeu şi de aproapele să fie temelia vieţii noastre”

Pimen

din milostivirea lui Dumnezeu

arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.

Iubiţi credincioşi,

Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna minunea minunilor, iar sărbătoarea Învierii rămâne sărbătoarea sărbătorilor noastre bisericeşti. Faptul Învierii este dovada de netăgăduit a puterii Sale dumnezeieşti; prin Înviere, Mântuitorul a biruit moartea.

Întreaga învăţătură a Bisericii se întemeiază pe Învierea Mântuitorului: „Dacă Hristos n-a înviat”, scrie Sfântul Apostol Pavel, „zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14).

Înviat din morţi, Mântuitorul S-a arătat mai întâi femeilor mironosiţe, S-a arătat apoi Sfinţilor Apostoli, după opt zile S-a arătat iarăşi Apostolilor, de faţă fiind şi Toma, pe care l-a încredinţat de faptul Învierii, S-a arătat lui Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus, S-a arătat la cei peste cinci sute de fraţi (credincioşi), S-a arătat lui Pavel pe drumul Damascului. Apoi, mormântul gol şi înfăşurăturile trupului şi mahrama care fusese pe capul Mântuitorului, pe de o parte, şi cuvintele îngerului de la mormânt, spuse femeilor mironosiţe: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus” (Marcu 16, 6 - 7), pe de altă parte, toate acestea sunt dovezi clare ale adevărului Învierii Mântuitorului.

Sfânta noastră Biserică preamăreşte Învierea prin cântări de o frumuseţe neegalată, arătându-ne roadele duhovniceşti ale Învierii Domnului şi bucuria Sfintei Sărbători: „Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt... Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure; să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută Învierea lui Hristos”, „Izvorul vieţii”.

Învierea Mântuitorului a adus bucurii întregii creaţii a lui Dumnezeu. Omul s-a împărtăşit de faptul Învierii atât cu trupul, cât şi cu sufletul: învierea cu trupul la obşteasca înviere, iar învierea cu sufletul în Taina Spovedaniei, în care omul învie din moartea păcatului mărturisit preotului duhovnic şi iertat de Dumnezeu prin cuvintele: „Te iert şi te dezleg de păcatele tale”.

Învierea noastră cu sufletul se petrece mai întâi în Taina Botezului, în care suntem iertaţi de păcatul strămoşesc, iar apoi în Taina Spovedaniei.

Botezul este Sfânta Taină care, prin întreita afundare în apa cristelniţei, preînchipuie moartea, îngroparea, petrecerea celor trei zile în mormânt şi apoi Învierea Mântuitorului.

Luând aminte la semnificaţia şi realitatea tainică a Sfântului Botez, datori suntem să săvârşim Sfânta Taină a Botezului prin întreita afundare a pruncului în apa cristelniţei şi nu prin turnare sau stropire.

Ţinând cont de importanţa Sfintei Taine a Botezului, pentru o mai bună sporire a noastră, a lumii de astăzi, în cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei noastre ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat hotărârea ca, prin cuvântul scris sau rostit privind învăţătura Bisericii despre Sfânta Taină a Botezului, să fie vestită atât din faţa uşilor Sfântului Altar, cât şi prin publicaţiile teologice, având în vedere, în primul rând, că prin Sfânta Taină a Botezului ne facem fii ai împărăţiei lui Dumnezeu, fii ai luminii dumnezeieşti.

În măsura în care suntem încredinţaţi de importanţa Sfintei Taine a Botezului, în aceeaşi măsură avem conştiinţa importanţei vieţii de familie, pecetluită prin Sfânta Taină a Cununiei, înscrisă şi ea pe agenda Sfântului Sinod alături de cea a Botezului.

Cei căsătoriţi sunt datori să-şi trăiască viaţa ca fii ai împărăţiei lui Dumnezeu; sunt datori ca fiii, copiii lor să fie botezaţi pentru ca şi ei să fie fii ai împărăţiei cereşti; sunt datori să dea naştere la fii, atâţia câţi sunt dăruiţi de Dumnezeu în măsura rodniciei, copiii fiind dar al lui Dumnezeu.

Părinţii sunt datori să cunoască învăţătura Bisericii potrivit căreia orice zămislire înseamnă o persoană, o fiinţă umană care trebuie să devină cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu, o fiinţă care trebuie lăsată să se nască şi apoi să fie botezată şi nu omorâtă prin întreruperea sarcinii prin mijloacele ştiinţei de astăzi, care au ca autori şi înfăptuitori ai omuciderii persoane înstrăinate de poruncile lui Dumnezeu, în primul rând înstrăinate de porunca a şasea din Decalog: „Să nu ucizi!”.

Botezul şi Sfânta Taină a Cununiei consolidează viaţa de familie în duhul iubirii între membrii ei şi iubirii membrilor ei îndreptată clipă de clipă către Dumnezeu. În acest duh trebuie să-şi crească şi să-şi educe copiii dăruiţi lor de Dumnezeu şi dăruiţi de ei lui Dumnezeu prin creştere potrivit poruncilor dumnezeieşti.

În viaţa de familie are loc bucuria naşterii de copii, dar şi durerea morţii fiilor sau membrilor familiei la vârste diferite. Întristarea până la lacrimi pentru cei decedaţi este firească, îndreptăţită, dar, cum scrie Sfântul Apostol Pavel, această întristare trebuie să fie împletită cu credinţa şi nădejdea în învierea noastră de care ne-a încredinţat Mântuitorul prin Învierea Sa (I Tesaloniceni 4, 13 - 18).

Dreptmăritori creştini,

Praznicul Învierii Domnului este sărbătoarea vieţii, a vieţii după moartea cu trupul, a vieţii după învierea din moartea păcatului mărturisit şi iertat în Sfânta Taină a Spovedaniei. Ne împărtăşim de această viaţă adusă de Învierea Domnului, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, în Sfânta Taină a Euharistiei, Care este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, „Pâinea Vieţii” (Ioan 6,35).

Viaţa la care suntem chemaţi noi, credincioşii, în urma jertfei şi Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos cuprinde omul în întregime: trup şi suflet, atât în veacul de acum, cât şi în veacul celălalt. Suntem chemaţi la o viaţă de sfinţenie atât a trupului, cât şi a sufletului: „Slăviţi, dar, pe Dumnezeu”, scrie Sfântul Apostol Pavel, „în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 20).

De aceea, în lumina adevărului care izvorăşte din Învierea Domnului, să ne străduim a ne purta ca fii ai vieţii, nu ai morţii, pentru că suntem fii ai luminii şi nu ai întunericului. Să urmăm cuvintelor sfinte: „Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă binele; să caute pacea şi s-o urmeze” (I Petru 3, 10-11).

Dragostea de Dumnezeu şi de aproapele să fie temelia vieţii noastre: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel care nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: Cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său” (I Ioan 4, 20 - 21). Să iubim pe aproapele nostru, „fratele prea mic al Mântuitorului” (Matei 25, 40), nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta: „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar zice: mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?” (Iacov 2, 15-16). „Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii” (Iacov 1, 27).

Să alungăm orice neînţelegere dintre noi, îngăduindu-ne unii pe alţii cu dragoste, silindu-ne să păstrăm unitatea Duhului întru legătura păcii (Efeseni 4, 2-3).

Rog pe Bunul Dumnezeu ca sărbătoarea Sfintelor Paşti să o trăiţi cu pace şi sănătate, întru bucuria mântuirii!



În ziua luminată a Sfintelor Paşti, vă întâmpin cu salutul pascal

Hristos a înviat!

Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

Pimen

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

ARTICOL PRELUAT DIN MONITORUL DE SUCEAVA

19 apr. 2011

Deniile din Săptămâna Patimilor

Deniile din Săptămâna Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine.Deniile au apărut odată cu creştinismul şi se ţin în Postul Mare al Paştilor, post care durează şase săptămâni.

Deniile din Săptămâna Mare atrag însă o mulţime de credincioşi; se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din duminica a şasea a postului, până vineri seară, când se cântă şi Prohodul Domnului.

Deniile sunt slujbe care se ţin după orele 18:00-19:00. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.

De luni până vineri, în ziua cumplită a răstignirii, preoţii rostesc rugăciuni rituale, cânturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeţi etc.), numite paremii.

Cât despre Evanghelii, ele sunt rânduite astfel ca în fiecare zi din Săptămâna Patimilor să se citească o anumită Evanghelie.



Vinerea Mare, zi de doliu

Cele mai importante denii sunt cele de joi şi vineri seară, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seară are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seară se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, şi înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătura sau pictura de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).

Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii: atunci a fost răstignit Mântuitorul. De aceea, în această zi, în orice biserică creştină din lume, nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghia însăşi înseamnă jertfă şi se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeaşi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgică.

În schimb, vineri seară se oficiază Denia Prohodului. Mai întâi, tineri şi bătrâni, în lanţ neîntrerupt, trec pe sub masa plină de flori, masa ce simbolizează catafalcul Denia Domnului. Pe ea este aşternută o faţă de masă bogat pictată, cu punerea în Mormânt a Mântuitorului (Epitaf), precum şi Evanghelia împreună cu Crucea. Apoi, preoţii, strana şi credincioşii cântă Prohodul Domnului.

Deniile nu sunt doar slujbe de dimineaţă săvârşite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugăciune şi cântare, prin citirea Sfintei Scripturi şi meditaţie, prin pocăinţă şi post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor şi să ne umplem de lumina cea tainică şi nevăzută a prezenţei iubitoare a lui Hristos în noi.

Deniile primenesc sufletul prin curăţare interioară, reculegere şi concentrare în rugăciune, pentru a putea trăi deplin şi profund taina şi bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

SURSA:MONITORUL DE SUCEAVA

17 apr. 2011

FOTOGRAFIA ZILEI

MUZEE SI COLECTII DIN ORASUL BROSTENI

MUZEUL ETNOGRAFIC 
AL GRUPULUI SCOLAR "NICOLAI NANU"

Putina lume stie de existenta unui Muzeu Etnografic in Brosteni,dar totusi exista asa ceva.
Acest muzeu se afla in cadrul Grupului Scolar "Nicolai Nanu",mai precis in Scoala "S.T.Kirileanu" din satul Holda.Prin grija si stradania doamnei profesoare Paula Asmarandei acest muzeu reuneste o serie de exponate vechi ce au fost odinioara obiecte de uz casnic si gospodaresc : plugul si jugul pentru boi,trasca (fierastrau manual) ce se folosea la transformarea bustenilor in scandura,razboiul de tesut (stative) si toate uneltele folosite de femei pentru tesutul stofelor (sumani),a cuverturilor,panzei si laicerelor.
Tot aici se gasesc expuse si o serie de obiecte vechi folosite la stani (linguri,budaci),lada de zestre,presa de obtinere a oloiului (ulei),pive,e.t.c.
Pacat ca acest muzeu nu se afla intr-un loc mai accesibil publicului,turistilor in special,aspect ce ar trebui sa fie in atentia conducerii orasului....


COLECTIA "GHEORGHE GAVRILESCU

In casa regretatului Gheorghe Gavrilescu gasim o colectie impresionanta (cateva sute) de "buzdugane".
Folosindu-se de "inventivitatea" naturii,Gheorghe Gavrilescu a modelat nenumarate "buzdugane",de la cele mai mari, asa zisele "ghioage",folosite de razesii lui Stefan cel Mare in luptele cu turcii,pana la cele de dimensiunea unui ou.
Tot in aceasta colectie gasim o serie de sculpturi si obiecte realizate prin maiestria si priceperea lui Gheorghe Gavrilescu : panoplii cu coarne de cerb,un scaun deosebit realizat tot din coarne de cerb,sculpturi reprezentand pe Mihai Viteazul,Decebal,Vlad Tepes,Alexandru Ioan Cuza si multe altele.
Filmul ce urmeaza va prezinta imagini de la Muzeul Etnografic al Grupului Scolar "Nicolai Nanu" - Brosteni si prezentarea colectiei "Gheorghe Gavrilescu".O sa fie "prezent" si Gheorghe Gavrilescu,prin filmarea realizata in 2007 de catre profesorul Danut Andronic.
Acest film a fost prezentat de catre cativa elevi ai Grupului Scolar "Nicolai Nanu" la faza judeteana a concursului national "CULTURA SI CIVILIZATIE IN ROMANIA".


AICI SE POT VEDEA FOTOGRAFII REALIZATE LA CELE DOUA OBIECTIVE

 
Design by Free WordPress Themes