DATE GENERALE ALE LOCALITĂȚII BROȘTENI, JUDEȚUL SUCEAVA
DATE GENERALE ALE LOCALITATII BROSTENI, JUDETUL SUCEAVA
Aşezare si istoric
Oraşul Broşteni se află amplasat în partea de sud-est a bazinului Dornelor pe cursul mijlociu al râului Bistriţa, fiind împrejmuit de munţii Bistriţei şi munţii Stânişoara având următoarele coordonate geografice 47 14’20’’ latitudine nordica şi 23 21’10” latitudine estica.
Localitatea se învecinează la nord cu comunele Crucea şi Ostra din judeţul Suceava, la sud comuna Bilbor din judeţul Harghita, la est comuna Borca din judeţul Neamţ iar la vest comuna Panaci din judeţul Suceava.
Suprafaţa localităţii este de 42.430 hectare conform (statistici) si 43137 ha conform inventarierii in baza Legii nr.165/2013, din care peste 36.000 de hectare este acoperită cu păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră.
Aşezarea localităţii Broşteni pe cursul mijlociu al Bistriţei, într-o zonă cu mare energie de relief, şi lipsa cercetărilor arheologice fac explicabile inexistenţa unor urme de viaţă materială până târziu, în evul mediu, urme care să ateste existenţa unei populaţii din timpurile preistorice.
Dacă zona montană necercetată arheologic nu oferă dovezi ale prezenţei omului preistoric în schimb, regiunea colinară abundă în descoperiri ale unor aşezari foarte vechi cu maximum de răspândire în jurul oraşului Piatra- Neamţ. Arheologul Radu Vulpe menţionează că în zona Bistriţei nemţene, prezintă o neaşteptată varietate de aşezări din toate vremurile, şi că „desimii actuale a satelor… îi corespunde o frecvenţă deosebită a resturilor materiale din trecut, datând din cele mai vechi faze ale neoliticului până în epoca feudală moldovenească ”. Atraşi de poziţia strategică a locurilor ce le oferea adăpost împotriva năvălirilor din afară sau a imixtiunii autorităţilor în viaţa lor, având la îndemână materiale de construcţie, lemnul pădurilor şi rocile, precum şi posibilitatea de a-şi obţine hrana, creştera animalelor, vânat, pescuit, locuitorii au întemeiat aşezări stabile în poiene, pe terase şi în luncile înguste ale Bistriţei, care au constituit nucleul localităţilor de astăzi. Migraţia popoarelor a lăsat urme în obiceiurile populaţiei autohtone.
Informaţii privind existenţa unei populaţii, a unei aşezări pe teritoriul actual al oraşului Broşteni, avem de le profesorul Academiei Mihăilene din Iaşi, Carol Mihalic de Hodocin, care a descris mineralele de le Broşteni. El plasează exploatări vechi de mangan la Delul Fierului, Holdiţa şi Holda, din care se fabrica în trecut fierul. Evidenţiază de asemenea, gropile mari părăsite de pe Dealul Fierului, locul unei fabrici vechi, şi zgura din satul apropiat Cotârgaşi, precum şi faptul că, cu ani în urmă s-a dezgropat un ciocan şi un ilău fiecare greu de 50-70 ocă, nişte cleşte mari ca acelea care se întrebuinţau la fabricile de fier. Acest lucru dovedeşte că vechii locuitori au părăsit fabrica îngropând grabnic obiectele grele „ pe vremea vreunei năvăliri duşmane, ca a tătarilor bunăoară ”.
Dar acolo unde informaţiile arheologice şi documente lipsesc sau sunt deficitare, toponimia devine mărturie şi conservă amintirea aşezărilor, distruse pe măsura trecerii timpului. Aceasta denotă o străveche populare în teritoriu, unde se păstrează nume de locuri ca Măguricea, Runc, Podirei, Preluci.
Satele de pe fosta moşie a Broşteniului au fost atestate documentar e drept, cu puţine informaţii în documentele mănăstirii Voroneţ şi Slatina. În cartea sa , T. Bălan „ Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc”, Ed. Stiinţifică, Bucureşti, 1960, p.14-15, aminteşte şi de sate de pe valea Bistriţei ca : Holda şi Crucea . Făcând comparaţie cu vechimea mai mare a satelor din Ocolul Câmpulung, autorul citat ne precizează că satele de pe valea Bistriţei nu sunt mai vechi de 1595-1600. Dar , acest lucru nu trebuie să ne facă să credem că până în secolul XVII nu au existat aşezări umane în braniştea dinspre valea Bistriţei.
Începând cu secolul XIV cadrul natural mai izolat al văii Bistriţei constituie locul de apariţie al unoi noi mănăstiri fortificate – Bistriţa (sec. XIV), Pângărăţi (sec. XV), Bisericani (sec. XVI), Buhalniţa ( sec. XVII), care alături de mănăstirile din Bucovina şi din zona Fălticeniului îşi creează întinse domenii. Cea mai veche menţiune documentară ce se referă direct la zona Broştenilor este documentul dat de Moise Movilă din Hârlău la 26 octombrie 1630, reprodus şi de N. Iorga. Acest document reproducea „Uricul cel vechiu” dat de Ştefan cel Mare în 1488, prin care făcea o danie ce înzestrează mănăstirea Voroneţ cu o moşie – branişte- în care intra şi partea din valea Bistriţei ce formează astăzi localităţile Broşteni şi Crucea .Branişte se numea pe timpuri locul de rezervă al moşiei mănăstireşti a Voroneţului. Vreme de 319 ani aceste locuri au facut parte din marea moşie a Voronetului. La inceput,aceste locuri de pe malurile Bistritei mijlocii erau cutreierate doar de păstori ce veneau cu vitele la păşunat şi de vânători şi pescari. Pe la 1630 Moise Movila da poruncă călugărilor mănăstirii Voroneţ să vămuiască pe tăranii care păşteau turmele de vite sau care vânau pe moşie. La manastirea Slatina sunt documente în care se vorbeste de Broşteni cu satul Harăoaia şi de locuitorul Gheorghe Gemanaru care, împreună cu mai mulţi oameni, a venit pe aceste meleaguri pe timpul domnitorului Vasile Lupu (1634-1653).
În legenda Arcaşul Grigorie, păstrată de-a lungul anilor prin viu grai, se povesteşte despre un arcaş al lui Ştefan cel Mare,Grigorie, şi fratele său Arcadie, care au primit o poruncă să urmărească nişte hoţi ce furaseră o turmă de vite de la Voroneţ. Ei au ajuns hoţii în braniştea Voroneţului, ţinut străbătut de ape învolburate ale Bistriţei. Arcadie, trecând Bistriţa călare, a fulgerat cu săgeţile sale trupurile celor doi hoţi. Unul rănit îl implora să-l cruţe viaţa, spunându-i că hoţul cel mare, stăpânul lor, îşi are sălaşul “La cireş” aproape la confluenţa Negrei cu Negrişoara, şi se numeşte Buzoi. Acesta este găsit de Arcadie şi ucis cu toate că îi promite o comoară pentru a-i cruţa viaţa. Legenda mai spune că după mai bine de 150 de ani, de la aceste întâmplări, un căpitan de-al lui Mihnea al 2 lea, Radu, fugit din Ţara Românească cu familia, din pricina prigoanei turceşti, se va ascunde aici în braniştea Voroneţului. El intemeiază un sat şi cum venise din mahalaua Broşteni din Bucureşti, va da numele de Broşteni.
Totuşi prima menţiune de existenţă a satului Broşteni datează din 1780 în legătură cu stabilirea limitei de arendare a moşiei dintre preoţii din Crucea şi cei din Broşteni, limită care şi azi se numeşte „În Popi”, situat la intrarea în satul Barnar.
Cadrul natural al oraşului este strâns legat de valea Bistriţei.Acest hidronim de origine slavă desemnează o apă repede, vijelioasă, şi este des întâlnit pe teritoriul ţării noastre ca şi pe alte teritorii mai îndepărtate sau mai apropiate. Prezenţa acestor denumiri pe teritoriul ţării noastre ridică problema dacă ele reprezintă nume originale sau sunt o traducere a unor nume vechi. Pentru Bistriţa moldovenească, această problemă a fost pusă încă din 1648 de către Miron Costin cu privire la cel de-al doilea descălecat:”Dragoş…merge de el Moldova pe mâna dreaptă, acolo află peste tot câmpii şi dă de un al treilea râu, mai repede ca cel dintâiu. Din cauza repeziciunii curgerii îi dă numele Repede şi altuia din apropiere Limpede, din pricina apei foarte limpezi…Însă acuma râului Repede i-au schimbat numele Rutenii lui Bogdan din Pocuţia numindu-l Bistriţa.”
În legătură cu numele Bistriţei trebuie amintite două denumiri utilizate pentru anumite sectoare ale acestui râu. Astfel, în “Dicţionarul Geografic al judeţului Neamţ” 1895, se spune că Bistriţa, în timpuri mai vechi, era cunoscută sub numele de “Aurar, fiindcă în apele şi năsâpul său se pescuiau firicele de aur”. Această denumire este ieşită din uz ca şi cea de “Repede”, dar se întrebuinţează frecvent denumirea de “Bistriţa Aurie”, care nu se aplică decât unui anumit sector. Sava Athanasiu 1899 arată că această denumire se dă râului până la ieşirea din masivul cristalin, în apropiere de Broşteni.
Teritoriul actual al oraşului Broşteni a făcut parte în Evul Mediu din Braniştea Voroneţului, din 1488 până în 1807. Această moşie a fost stăpânită de mănăstirea Voroneţ până în anul 1775, când se desparte în două, Bucovina este anexată Imperiului Habsburgic iar Braniştea rămâne la graniţa imperiului. Aceasta parte a moşiei a fost cumpărată de către un supus austriac în 1798, iar acesta o vinde in anul 1807 logofatului Constantin Balş. Din feudalismul timpuriu se stie că locuitorii văii Bistriţei se ocupau de creşterea animalelor, pescuit, vânătoare, tăiat lemne, comerţ. În secolul XVI se extinde cultura plantelor pe seama tăiatului lemnelor, apoi în secolul XVII ia avânt economia forestieră (mică industrie ţărănească). Concomitent au existat unele încercări de exploatare a substanţelor minerale descoperite în munţii din valea Bistriţei la Dealul Fierului, în văile Holda şi Holdiţa.
“Şi satul Broştenii fiind împrăştiat, mai ca toate satele de la munte, nu se ruşinau lupul şi ursul a se arăta ziua-miazamare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriţă, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să şi-o facă.”
Asa descria povestitorul Ion Creangă locul care era sa ramana in amintirile sale: LA BROSTENI. Descrierea era cat se poate de reală, căci prin natura reliefului zona localităţii Broşteni era aceeaşi ca a tuturor satelor de munte din tot cuprinsul tării : case rasfirate, vecine fiind cu codrul şi vieţuitoarele lui.
Epoca modernă a însemnat pentru Broşteni adânci transformări politice şi social economice, devenind una din localităţile cele mai importante de pe valea Bistriţei. În 1877, Al. Balş vinde moşia Broşteni regelui Carol I. După aceasta se pune în discuţie exploatarea minelor de pe moşie; lipsa unor căi de comunicaţie a zădărnicit aceste tentative. Totuşi stăpânirea casei regale marchează o perioadă de mari prefaceri în viaţa social- economică, când Broşteniul era reşedinţa de munte şi avea instituţii precum Primăria, Jandarmeria, Subprefectura, Judecătoria de pace, Oficiul telegrafic şi poştal, Spital, Şcoală de meserii.
Prima construcţie din localitate atestată documentar este biserica din centrul oraşului, ce datează din anul 1760. În anul 1840 se construieşte prima şcoală de pe Valea Bistriţei, iar în 1880 Primăria. În 1898, cu contribuţia Casei Regale se construieşte Spitalul Carmen Sylva pe un platou deasupra satului Lungeni, primul de pe valea Bistritei care a avut un rol deosebit in asistenta sanitara. Tot in aceasta perioada s-au construit bisericile din satele Holda si Cotirgasi. Toate acestea au schimbat modul de viata al locuitorilor din zona, prin imbunatatirea conditiilor materiale si spirituale.
Primul şi al doilea război mondial au adus mari pagube materiale şi umane comunei Broşteni. Realizarea statului naţional unitar după primul război mondial a creat condiţii favorabile progresului economic al comunei Broşteni, care integrată în judeţul Neamţ cunoaşte intensificarea exploatărilor forestiere ca principală activitate economică. După primul razboi mondial teritoriul comunei intra in proprietatea principelui Neculae al României, până în anul 1948 când, după desfiinţarea monarhiei, proprietăţile Casei Regale intra in proprietatea statului.
În această perioadă se introduce în comună iluminatul electric prin construirea unei uzine electrice care a favorizat punerea in functiune a unor instalatii industriale de prelucarea lemnului.
La începutul perioadei comuniste s-a încercat, dar fără succes cooperativizarea zonei prin infiinţarea unei gospodării agricole colective care se va desfiinţa în 1964.
După expropierea domeniului Broşteni în 1948, exploatarea pădurilor a fost făcută de „ SOVROMLEMN”, iar din 1956 de Întreprinderea Forestieră Broşteni în cadrul Ministerului Economiei Forestiere. Exploatarea iraţională la care s-au adaugat calamităţile naturale au dus la afectarea structurii fondului forestier.
Anii 1950-1951 marchează începutul cercetărilor geologice şi lucrări de prospecţiuni în vederea începerii activităţilor de minerit. Apar secţii de exploatare a zăcămintelor de minereuri neferoase la Leşu Ursului (cupru). În prezent principalele centre de exploatare sunt Barnar- Isipoaia, Puzdra- Holda şi Holdiţa (cupru, plumb, zinc şi baritină). Cea mai mare dezvoltare o cunoaşte localitatea după anul 1965, când, datorită descoperirii unor zăcăminte minerale se înfiinţează întreprinderea mineiră. Atunci se modernizează şoseaua Piatra Neamţ- Vatra Dornei, se construieşte liceul, dispensarul medical, casa de cultură şi un ansamblu de 1000 de apartamente.
Evoluţia agriculturii a fost influenţată între cele două războaie mondiale de reforma agrară din 1921. Reglementarea prin lege a păşunatului a dus la creşterea efectivului de animale, creşterea lor fiind fiind până astăzi o activitate principală a locuitorilor.
După 1970 scade numărul de animale atât ca urmare a activităţii de minerit la care participă din ce în ce mai mulţi locuitori din zonă dar şi din cauza obligaţiei de a preda la fondul de stat produse animaliere; de asemenea era interzisă sacrificarea animalelor mari (bovine) pentru nevoile gospodăriei proprii. Producţia vegetală este deficitară deoarece suprafaţa arabilă este redusă, comuna fiind aşezată în zona de munte. Din cauza poziţiei geografice comuna nu a fost colectivizată în timpul epocii comuniste.
După 1989 potenţialul economic al comunei Broşteni se bazează pe activităţile din sectorul secundar ( industrie, construcţii) fiind dezvoltate în principal activităţile de exploatare şi prelucrare brută a lemnului, exploatare minieră, industrie alimentară şi textilă. Din anul 1990 mina îşi restrânge activitatea, la fel şi cooperativa de cosum iar cele două sectoare forestiere şi secţia de prospecţiuni geologice se închid; aceasta a dus ca locul unde era angajată forţa de muncă de pe toată valea Bistriţei să înregistreze cea mai mare retă a şomajului din judeţul Suceava. Numarul personalului angajat a scazut de la peste 7.000 de angajati in perioada anilor 1990 la 600-700 ora actuala.
Totuşi în această perioadă s-a construit o şcoală modernă, un pod peste Bistriţa la Hăleasa, s-a reusit modernizarea D.C. Cotirgaşi prin programul SAPARD. Observam un declin economic in perioada de dupa 1990 dar se incearca la nivel local prin atragerea de investitori si prin intermediul finantarilor europene la o ascensiune in timp a economiei zonei si implicit o imbunatatire a conditiilor sociale de trai a locuitorilor localitatii Brosteni.
Ca urmare a referendumului din anul 2003 pentru declararea ca oraş a comunei Broşteni, prin Legea nr. 83/2004, Localitatea dobândeşte statutul de oraş de rangul 3. Oraşul Broşteni a fost constituit din satele Broşteni, Neagra, Lungeni şi Hăleasa şi are ca sate aparţinătoare Darmoxa, Holda, Holdiţa, Cotârgaşi, Frasin şi Pietroasa.
Configuraţia generală a reliefului din zona oraşului este muntos-înaltă. Ambianţa zonei prezintă două caractere geomorfice distincte: creste care sunt în general bine pronunţate şi văi foarte accidentate în special spre obârşiile pâraelor iar în partea inferioară văile principale sunt în general bine pronunţate şi văi foarte accidentate în special în obârşiile pâraelor iar în partea inferioară văile principale sunt mai largi.
Altitudinea variază între 650 m în Broşteni şi 1700 m limita superioară împădurită iar altitudinea cea mai frecvent întâlnită este de 900m.
Zona în care se află localitatea Broşteni este în apropierea munţilor: Călimani, Rarău, Budacu, Vf. Puzdra, Vf. Goia.
Reţeaua hidrografică a zonei este specifică regiunilor muntoase. Pe râul Bistriţa şi pe afluenţii săi cuprinde bazine hidrografice mai mari cu pantă abruptă şi un procent de despădurire mai avansat sunt caracteristice viiturile sau puhoaiele.
Oraşul Broşteni este străbătut de la un capăt la altul de râul Bistriţa de-a lungul căreia se află aşezările localnicilor şi în care se varsă afluenţii din zona localităţii cum ar fi: pâraiele Neagra, Puzdra, Holdiţa, Cotârgaşi, Pietroasa, Barnar, etc.
Geologia zonei cuprinde fâşia cea mai vestică a Carpaţilor Orientali şi anume zona cristalină şi zona flişului. Fundamentul zonei cristaline este format din roci metamorfice, peste care sunt dispuse câteva straturi de roci sedimentare dispuse în mezozoic, în triasic şi cretacic formând resturile unui geosinclinal ce se întinde pe toată ramura vestică a Carpaţilor Occidentali. Cristalinul este alcătuit din două serii de roci distincte: roci mai intens metamorfozate şi roci mai slab metamorfozate.
Pădurea ocupă cea mai mare parte a teritoriului localităţii Broşteni deţinând locul întâi în privinţa fondului forestier din judeţul Suceava ocupând 12% din suprafaţa împădurită a judeţului. Astfel pe raza localităţii îşi desfăşoară activitatea Ocoalele Silvice: Broşteni, Borca şi Crucea.
Climatul zonei este continental, cu diferenţe pronunţate şi specifice zonei de munte, cu ierni lungi şi geroase, cu primăveri lungi şi ploioase, veri scurte şi calde. Temperatura medie anuală este de 5 grade Celsius, cele două extreme fiind de – 6 grade Celsius (media lunii ianuarie) şi + 16 grade Celsius (media lunii iulie). Perioada caldă, cu temperaturi medii între 10 grade şi 20 grade Celsius este de 140 de zile.
Nu se semnalează îngheţuri timpurii sau geruri târzii, deşi anotimpul friguros este destul de lung.
Precipitaţiile atmosferice, urmează o curbă ascendentă din bazinul inferior spre cel superior al văi Bistriţei şi din văi spre culmile montane.
Precipitaţiile anbundente în această regiune se datoresc munţilor înalţi iar mediile anuale în zona Broşteni sunt de 800 mm din care în perioada de vegetaţie (mai-septembrie) cad 400mm iar în restul anului în cea mai mare parte iarna sub formă de zăpadă sau ploaie.
Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord-est şi sud-est reprezentate de austrul şi crivăţul.
Crivăţul bate atât iarna cât şi vara, iar austrul de regulă primăvara. Direcţia văilor principale fiind orientate vest-est, vânturile respective scurgându-se pe aceste văi, capătă uneori caracter de ciclu.
Resursele naturale
a) Resursele subsolului
Solul este format din 8 tipuri generale de sol în care predomină solul brun acid montan şi solul brun gălbui. Subsolul zonei adăposteşte de veacuri substanţe minerale utile: minereu complex şi zăcăminte metamorfozate în filoane sideritice cu blendă şi galenă, baritină, uraniu şi piatră de construcţie, respectiv calcar.
Apele minerale sunt considerate ca o resursă insuficient pusă în valoare. Alături de numeroasele izvoare minerale cu o compoziţie chimică variată şi cu debite diferite de o mare valoare terapeutică, se află şi suprafeţe cu bălţi şi nămoluri sărate. Situarea acestor iviri hidrominerale este în toate cazurile în zone pitoreşti, de o mare diversitate geologică, floristică şi faunistică ce constituie factori complementari valoroşi în utilizarea lor.
b) Resursele solului
Oraşul Broşteni tipic zonei montane, dispune de o suprafaţă agricolă cultivată redusă de doar 644 ha, reprezentând aproximativ 2% din suprafaţa comunei. Predomină cultura cartofului şi în secundar cea a porumbului, fără a se înregistra producţii spectaculoase.
Pădurile şi vegetaţia forestieră se întind pe o suprafaţă de peste 35.000 ha, ocupă cea mai mare parte a teritoriului localităţii Broşteni deţinând locul întâi în privinţa fondului forestier din judeţul Suceava ocupând 12% din suprafaţa împădurită a judeţului. Aceasta constituie principala resursă naturală a localităţii. După păduri, păşunile şi fâneţele din zonă constituie bogăţia cea mai de însemnata a zonei.
Vegetaţia şi fauna
Conform hărţii geobotanice, vegetaţia aparţine pădurilor de molid. Astăzi, acestea ocupă zonele cu altitudini între 600-700 m şi 1600-1700 m. Dintre speciile ierboase din pădurile de molid, amintim speciile de muşchi (Sphagnum), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), crizantemele de pădure (Chrysanthemum indicum), lăcrămiţa (Majantemum sp.), lumânărica pământului (Verbascum sp.), plesnicioasa (Impatiens solitangere). Deasupra pădurii de molid apare o vegetaţie submontană, alcătuită din jnepeni (pinus Montana), afin (Vaccinium myrtillus), merişoare (Vaccinium vitis - idaea), salcia pitică (salix retusa). În zonele mai joase, molidul se găseşte şi în amestec cu fagul. Păşunile şi fâneţele ocupă de obicei văile pâraielor şi partea inferioară a versanţilor. Vegetaţia acestora e alcătută în special din din iarba vântului (Agrostis tenuis), păiuş roşu (festuca rubra), păiuş (Festuca pratensis), firuţa (poa media), pieptănariţa (Cynosurus cristatus), golomăţul (Dactylis glomerata), ţepoşică (nardus stricta), la care se adaugă specii de trifoi (trifolium campestre, trifolium montanum), specii de rogoz (Luzula albida, luzula multiflora), cicoare (Cichorium intybus), frăguţe (fragaria vesca).
Pe valea pârâului Neagra, se găsesc mlaştini cu turbă, cu vegetaţie specifică: rogozuri (Carex sp), feriga (dryopteris filix mas), coada calului (eqisetum arvense), sălcii pitice (salix retusa), lozia, roua cerului (Drosera rotundifolia), otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), trifoiştea sau trifoiul de baltă (Menyanthes trifoliata), bumbăcăriţa (Eriofolium lotifolium).
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu