duminică, 4 noiembrie 2007

COMOARA

Rare sunt ocaziile in viata unui om cand,fara sa vrea,da peste o comoara.Asa ceva am patit eu cand am intrat in posesia unor fotografii document avand ca subiect obiective din Brosteni.Vreau sa va fac curiosi.Ce mare comoara a descoperit omul asta...?? Descoperirea nu a fost chiar intamplatoare.Acest lucru a fost posibil datorita colaborarii cu doamna Rodica Puia,fiica a acestor meleaguri,o mai veche colaboratoare a acestei pagini,care mi-a oferit si documentatia pentru realizarea articolului BROSTENI LA TIMPUL TRECUT.Sa va arat acum despre ce e vorba: O fotografie deosebita realizata la o festivitate deosebita INAUGURAREA SCOLII DIN BROSTENI-octombrie 1892 Cu toate ca timpul a facut ca fotografia sa devina mai neclara,valoarea ramane aceeasi.In aceasta scoala au invatat zeci de generatii de elevi,de aici ridicandu-se oameni care au fost sau sunt valori pentru orasul nostru.Intr-un articol viitor va voi prezenta mai pe larg despre elevii si dascalii Scolii din Brosteni. O alta fotografie deosebita este aceasta Cine este persoana din imagine? Este Elisabeta Ghiorghiu,bunica doamnei Rodica Puia. Printr-o modestie,care-i este caracteristica,doamna Rodica Puia mi-a spus sa denumesc fotografia simplu: PORT POPULAR O nestemata a comorii mele o reprezinta aceasta fotografie. Aceasta fotografie este valoroasa din doua motive.Primul motiv ar fi ca este o fotografie realizata de ADOLPH A. CHEVALIER,care a fost o perioada fotograf al Casei Regale,pe spatele fotografiei se afla stampila fotografului.Din biografia acestui"artist al vaii Bistritei" gasiti mai multe aici,iar o parte din creatia sa puteti sa o vedeti aici. Al doilea motiv este acela ca putem vedea portul national,de la inceputul secolului XX,de pe aceste meleaguri. Aceasta fotografie a fost facuta din locul unde este acum terenul de sport,se poate vedea in fundal drumul spre Antaleni. Aflata in vizita in Brosteni,doamna Rodica Puia a facut un gest deosebit,a lasat aceste fotografii spre pastrare doamnei Lese Elena,verisoara doamnei Puia,motivandu-si gestul prin aceste cuvinte "Eu stau la Cluj,dupa ce nu voi mai fi,nimeni nu va sti ce reprezinta aceste poze si ce valoare au,asa ca le las la Lenus,caci copii ei stiu adevarata lor valoare". Dupa aceasta intalnire cu doamna Puia am ramas foarte incantat,vazand in persoana sa un adevarat"patriotism local",lucru ce l-as dori din parte mai multor concetateni de-ai nostri plecati in tara sau strainatate.

 
Design by Free WordPress Themes