miercuri, 28 noiembrie 2007

CRESTEREA ANIMALELOR - INTRE TRADITIE SI OCUPATIE

Una dintre ocupatiile cele mai vechi de pe aceste meleaguri,pe langa exploatarea lemnului,a fost si este cresterea animalelor.Pana in anii 60,cresterea animalelor a fost ocupatia de baza a locuitorilor de pe aceste locuri,dar dupa ce in zona s-au deschis intreprinderile miniere,o parte importanta a populatiei a renuntat la aceasta indeletnicire.In trecut fiecare gospodar avea pe langa casa vaci,vitei,tauri,cai si o turmusoara de oi.Era o mandrie sa ai cat mai multe animale.Forta de munca pentru cresterea animalelor era reprezentata de membrii familiei,parintii impreuna cu copiii lor avand aceeasi ocupatie de baza.Se mostenea traditia din tata in fiu.Pe timpul verii toata lumea era la facutul fanului sau cu vitele in munte,la stani.Se poate spune ca aceasta ocupatie era sursa principala a existentei oamenilor din aceste locuri.Pe langa ce se obtinea din roadele pamantului(cartofi,porumb,legume si fructe,miere,fructe de padure),carnea,laptele si produsele din lapte constituiau alimentele de baza in orice gospodarie.Din lana oilor se facea stofa(sumani)pentru imbracaminte,se teseau cuverturi,toale si laicere,se impleteau ciorapi si pulovere.Din pielea animalelor(oi si vaci) se faceau cojoace,caciuli,bundite,hamuri pentru cai,incaltaminte,genti,curele si multe altele.Datorita cresterii animalelor se facea si fertilizarea solului,dealtfel cam sterp,multe locuri care odinioara erau nefolosite au ajuns sa fie cultivate sau folosite ca fanete.Datorita infiintarii in aceasta zona a unor intreprinderi miniere,o mare parte din forta de munca a trecut in minerit.Din ocupatie de baza,cresterea animalelor,a ajuns sa fie o meserie ocolita,mai ales de tineri.Castigurile din minerit indreptau cat mai multa lume spre aceasta meserie.Copiii erau calificati in meserii din domeniul minier sau mergeau la alte scoli.Incetul cu incetul s-a ajuns ca sa nu mai fie cine sa se ocupe de animale.Cu toate acestea mai sunt inca familii care pe langa alte ocupatii nu au uitat ocupatia veche.Pot enumera aici,familii din BROSTENI sau care au pamanturi aici dar locuiesc in judetul Neamt,familiile BAROIU,LOSTUN,GHIORGHIASA,BUDAI,LUNCASU, TINTARU,CANDREA,PACU,APETRII...(i-mi cer scuze daca am omis pe cineva).Pentru aceste familii,cresterea animalelor,din ocupatie de baza,a devenit TRADITIE. In zona noastra,fanetele nu sunt prea rodnice(comparativ cu zona Dornelor spre exemplu)si pentru a asigura fanul pentru iarna a devenit un lucru mai greu,mana de lucru este scumpa si tot mai rara(nu prea mai gasesti cosasi ca pe vremuri),dar cu toate acestea,primavara,vezi cum urca vitele in munte,la stani.Te minunezi cand vezi ca totusi se mai ocupa cineva de munca aceasta.Acum,dupa intrarea ROMANIEI in U.E.,lucrurile au luat alta fata.Normele europene au pus pe ganduri pe multi din cei ce mai fac meseria asta.Sper ca vor avea puterea sa se adapteze la aceste cerinte si de ce nu sa dea alta fata traditiei lor.


Mi-ar place sa vad toate aceste stani peste cativa ani transformate in obiective turistice de sezon.Tare as vrea sa vad un francez ,un englez sau din orice neam ar fi el,cum sta si asteapta,cu o canita in mana,sa bea un pic de lapte proaspat muls sau sa-i vad cum ar manca,cu linguri de lemn in niste blide tot de lemn,oleaca de balmos cu jintita acra.Poate am imaginatie prea bogata? Sa nu radeti de mine,dar tare as dori lucru asta. Am pregatit cateva fotografii mai vechi ,realizate de Petrica Cimpoesu,facute la o stana de pe Cotargasi.

 
Design by Free WordPress Themes