luni, 15 februarie 2010

BISTRITA LA BROSTENI

În legătură cu precizarea aşezării geografice a văii, se impune mai întâi o prezentare a izvoarelor şi a locului de vărsare a Bistriţei, deci a celor două extremităţi ale văii

Izvorul râului principal este Bistricioara, ce izvorăşte de sub creasta care uneşte vârful Gargalău cu vârful Cimpoieşul din Munţii Rodnei însă sunt şi autori care nu susţin această afirmaţie, contestând-o. În ce priveşte locul de vărsare al Bistriţei, aceasta nu comportă discuţii, faţă de obârşia râului. În prezent, Bistriţa se varsă în Siret în dreptul localităţii Nicolaie Bălcescu, în aval de Bacău. Trebuie menţionat că Bistriţa pătrunde în lunca Siretului încă în amonte de Bacău şi curge printr-o luncă comună până la vărsare pe o distanţă de 12 km.
În trecut, Bistriţa şi-a avut locul de vărsare mult mai spre amonte, aşa cum dovedesc raporturile dintre terasele sale şi ale Siretului, ca şi poziţia unor delte create de Bistriţa încă din timpul sarmaţianului. Cu timpul ea şi-a mutat mereu locul de vărsare spre sud-est, alungindu-şi tot mai mult cursul.
Localitatea Broşteni poate fi cunoscută de oricine dacă, fiind copil eşti pasionat de aventurile lui Nică, personajul principal din Amintiri din copilărie,de Ion Creangă.Din citatul autorului aflăm ce părere avea acesta despre această zonă “Şi satul Broşteni fiind împrăştiat, mai ca toate satele de munte, nu se ruşina lupul şi ursul a se arăta ziua-meaza-mare prin el; o casă ici, sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistriţa, sub altă tihareie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să şi-o facă.”
Primele informaţii despre existenţa satului Broşteni care a dat şi denumirea de comună iar mai apoi a devenit oraş, se pierd totuşi în negura legendei. În legenda Arcaşul Grigorie păstrată de-a lungul anilor prin viu grai se povesteşte despre un arcaş al lui Ştefan cel Mare,Grigorie, şi fratele său Arcadie, care au primit o poruncă să urmărească nişte hoţi ce furaseră o turmă de vite de la Voroneţ. Ei au ajuns hoţii în braniştea Voroneţului, ţinut străbătut de ape învolburate ale Bistriţei. Arcadie, trecând Bistriţa călare, a fulgerat cu săgeţile sale trupurile celor doi hoţi. Unul rănit îl implora să-l cruţe viaţa, spunându-i că hoţul cel mare, stăpânul lor, îşi are sălaşul “La cireş” aproape la confluenţa Negrei cu Negrişoara, şi se numeşte Buzoi. Acesta este găsit de Arcadie şi ucis cu toate că îi promite o comoară pentru a-i cruţa viaţa. Legenda mai spune că după mai bine de 150 de ani, de la aceste întâmplări, un căpitan de-al lui Mihnea al 2 lea, Radu, a fugit din Ţara Românească cu familia, din pricina prigoanei turceşti, se va ascunde aici în braniştea Voroneţului. EL intemeiază un sat şi cum venise din mahalaua Broşteni din Bucureşti, va da numele de Broşteni.
Aşezarea localităţii Broşteni pe cursul mijlociu al Bistriţei, într-o zonă cu mare energie de relief, şi lipsa cercetărilor arheologice fac explicabile inexistenţa unor urme de viaţă materială până târziu, în evul mediu, urme care să ateste existenţa unei populaţii din timpurile preistorice. Dacă zona montană necercetată arheologic nu oferă dovezi ale prezenţei omului preistoric în schimb, regiunea colinară abundă în descoperiri ale unor aşezari foarte vechi cu maximum de răspândire în jurul oraşului Piatra- Neamţ.
Arheologul Radu Vulpe menţionează că în zona Bistriţei nemţene, prezintă o neaşteptată varietate de aşezări din toate vremurile, şi că „desimii actuale a satelor… îi corespunde o frecvenţă deosebită a resturilor materiale din trecut, datând din cele mai vechi faze ale neoliticului până în epoca feudală moldovenească ”. Atraşi de poziţia strategică a locurilor ce le oferea adăpost împotriva năvălirilor din afară sau a imixtiunii autorităţilor în viaţa lor, având la îndemână materiale de construcţie, lemnul pădurilor şi rocile, precum şi posibilitatea de a-şi obţine hrana, creştera animalelor, vânat, pescuit, locuitorii au întemeiat aşezări stabile în poiene, pe terase şi în luncile înguste ale Bistriţei, care au constituit nucleul localităţilor de astăzi.
Ştiri interesante privind existenţa unei populaţii, a unei aşezări pe teritoriul actual al oraşului Broşteni, avem de le profesorul Academiei Mihăilene din Iaşi, Carol Mihalic de Hodocin, care a descris mineralele de le Broşteni.El plasează exploatări vechi de mangan la Delul Fierului, Holdiţa şi Holda, din care se fabrica în trecut fierul. Evidenţiază de asemenea, gropile mari părăsite de pe Dealul Fierului, locul unei fabrici vechi, şi zgura din satul apropiat Cotârgaşi, precum şi faptul că, cu ani în urmă s-a dezgropat un ciocan şi un ilău fiecare greu de 50-70 ocă, nişte cleşte mari ca acelea care se întrebuinţau la fabricile de fier. Acest lucru dovedeşte că vechii locuitori au părăsit fabrica îngropând grabnic obiectele grele „ pe vremea vreunei năvăliri duşmane, ca a tătarilor bunăoară ”
Dar acolo unde informaţiile arheologice şi documente lipsesc sau sunt deficitare, toponimia devine mărturie şi conservă amintirea aşezărilor, distruse pe măsura trecerii timpului. Aceasta denotă o străveche populare în teritoriu, unde se păstrează nume de locuri ca Măguricea, Runc, Podirei, Preluci.
Satele de pe fosta moşie a Broşteniului au fost atestate documentar e drepr, cu puţine informaţii în documentele mănăstirii Voroneţ şi Slatina. În cartea sa , T. Bălan „ Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc”, Ed. Stiinţifică, Bucureşti, 1960, p.14-15, aminteşte şi de sate de pe valea Bistriţei ca : Holda şi Crucea . Făcând comparaţie cu vechimea mai mare a satelor din Ocolul Câmpulung, autorul citat ne precizează că satele de pe valea Bistriţei nu sunt mai vechi de 1595-1600. Dar , acest lucru nu trebuie să ne facă să credem că până în secolul XVII nu au existat aşezări umane în braniştea dinspre valea Bistriţei.
Cea mai veche menţiune documentară despre locuitoii de pe teritoriul actual al oraşului Broşteni şi a satelor o avem în mărturia din 1671, aflată în condica Mănăstirii Slatina, în care eate consemnată mărturia localnicilor din satul Hărăoaia, astăzi situat în partea de est a oraşului, spre actuala Primărie (cf Marelui Dicţionar Geografic al României, vol. I, Bucureşti , 1898 , p.658 )pentru precizarea hotărniciei braniştei moşiei Broşteni, faţă de cea a Mănăstirii Slatina. Deşi satul Broşteni se află în hotar cu satul Hărăoaia, nu se face nici o menţiune istorică despre acesta. Totuşi prima menţiune de existenţă a satului Broşteni datează din 1780 în legătură cu stabilirea limitei de arendare a moşiei dintre preoţii din Crucea şi cei din Broşteni, limită care şi azi se numeşte „În Popi”, situat la intrarea în satul Barnar.
Cadrul natural al oraşului este strâns legat de valea Bistriţei.Acest hidronim de origine slavă desemnează o apă repede, vijelioasă, şi este des întâlnit pe teritoriul ţării noastre ca şi pe alte teritorii mai îndepărtate sau mai apropiate. Prezenţa acestor denumiri pe teritoriul ţării noastre ridică problema dacă ele reprezintă nume originale sau sunt o traducere a unor nume vechi. Pentru Bistriţa moldovenească, această problemă a fost pusă încă din 1648 de către Miron Costin cu privire la cel de-al doilea descălecat:”Dragoş…merge de el Moldova pe mâna dreaptă, acolo află peste tot câmpii şi dă de un al treilea râu, mai repede ca cel dintâiu. Din cauza repeziciunii curgerii îi dă numele Repede şi altuia din apropiere Limpede, din pricina apei foarte limpezi…Însă acuma râului Repede i-au schimbat numele Rutenii lui Bogdan din Pocuţia numindu-l Bistriţa.”
În legătură cu numele Bistriţei trebuie amintite două denumiri utilizate pentru anumite sectoare ale acestui râu. Astfel, în “Dicţionarul Geografic al judeţului Neamţ” 1895, se spune că Bistriţa, în timpuri mai vechi, era cunoscută sub numele de “Aurar, fiindcă în apele şi năsâpul său se pescuiau firicele de aur”. Această denumire este ieşită din uz ca şi cea de “Repede”, dar se întrebuinţează frecvent denumirea de “Bistriţa Aurie”, care nu se aplică decât unui anumit sector. Sava Athanasiu 1899 arată că această denumire se dă râului până la ieşirea din masivul cristalin, în apropiere de Broşteni.

 
Design by Free WordPress Themes